Valve încearcă să recâștige terenul în realitatea virtuală cu Steam Frame, o cască autonomă care poate rula jocuri local și le poate transmite de pe un PC mai puternic. Testul Wired descrie un dispozitiv confortabil și distractiv, dar cu funcționare imprevizibilă, probleme de streaming și un preț de 1.059–1.299 de dolari, greu de justificat în raport cu performanța.
Miza este importantă pentru o companie a cărei platformă Steam domină distribuția jocurilor pe PC, dar al cărei prim headset, Valve Index, nu a ieșit niciodată cu adevărat din nișă. Index a avut un salt de vânzări înaintea lansării jocului Half-Life: Alyx; în februarie 2025, reprezenta însă doar 13,2% dintre căștile VR folosite pe Steam.
Sursă foto: www.wired.com
O cască ușoară, cu specificații bune, dar nu de ultimă generație
Steam Frame este a doua încercare a Valve de a concura pentru supremația în jocurile VR. Ideea depășește o simplă actualizare hardware: casca funcționează independent, asemenea Meta Quest 3, dar promite și să folosească puterea unui computer separat, transmițând jocul către utilizator. În practică, această ambiție este doar parțial împlinită.
În interior se află un procesor Snapdragon 8 Gen 3, lansat în 2023, și 16 GB de memorie RAM. Modelul de 1.059 de dolari are 256 GB de stocare, iar varianta de 1.299 de dolari oferă 1 TB; un slot microSD permite extinderea spațiului, iar jocurile pot fi instalate și rulate direct pe cască.
Carcasa neagră, cu partea frontală lucioasă, are un aspect futurist, însă confortul este argumentul mai convingător. La 440 de grame, Steam Frame cântărește cu 75 de grame mai puțin decât Quest 3, iar bateria litiu-ion de 21,6 Wh este montată în partea din spate a benzii, pentru o distribuție mai echilibrată a greutății.
Captușeala moale nu se încălzește neplăcut pe cap în timpul jocurilor solicitante, dar cablul dintre baterie și cască încurcă puțin reglarea curelelor elastice. Pentru persoanele care poartă ochelari, spațiul interior este o problemă mai serioasă: distanțierul magnetic inclus nu a fost suficient pentru ca recenzentul să poată purta ochelarii săi.
Valve oferă lentile cu dioptrii realizate de Zenni, o alternativă pentru cei care nu pot folosi lentile de contact, însă aceasta implică un cost suplimentar. Sistemul audio are două difuzoare montate pe brațele căștii, cu reglaj fizic al volumului pe partea stângă; sunetul este bine poziționat, dar îi lipsesc frecvențele joase.
Imagine clară și controllere peste așteptări
Două camere orientate spre exterior asigură urmărirea poziției și vederea de tip passthrough. Imaginea transmisă este monocromă și capătă o tentă albăstruie, iar două microfoane permit folosirea comenzilor vocale.
Un cadran deasupra căștii reglează distanța dintre lentile, iar un comutator interior blochează setarea aleasă.
Lentilele LCD pancake oferă o rezoluție de 2.160 × 2.160 de pixeli pentru fiecare ochi. Textul este lizibil și detaliile fine, precum cele de pe carnețelele din Half-Life: Alyx, se văd clar, deși pixelii pot fi observați dacă privești atent. Câmpul vizual de 110 de grade oferă o imagine amplă.
Rata de reîmprospătare variază între 72 și 120 Hz, cu un mod experimental care o ridică la 144 Hz. În condițiile potrivite, jocurile pot părea foarte fluide.
Înaintea unei posibile versiuni OLED, sugerate de zvonuri, configurația actuală rămâne însă LCD; zvonurile nu reprezintă o funcție sau un model confirmat de Valve.
Controllerele sunt, în evaluarea Wired, unul dintre cele mai reușite elemente ale pachetului. Cele două mânere seamănă cu cele de la Quest 3, dar împart între ele un set complet de comenzi: joystick-uri Tunneling Magnetoresistance precise, D-pad în stânga, butoane ABXY în dreapta, două triggere pentru degete și câte un buton inferior.
Strângerea mânerului schimbă funcția acestuia din controller în indicator laser, util pentru selectarea elementelor din mediul VR. Urmărirea pe șase grade de libertate funcționează bine, iar feedbackul haptic este convingător; senzorii capacitivi detectează separat poziția fiecărui deget și permit interacțiuni mai nuanțate cu obiectele virtuale.
Este posibilă și conectarea prin Bluetooth a unui controller obișnuit, dar controllerele incluse oferă deja o combinație amplă de comenzi și urmărire. Pentru jocurile care profită de aceste funcții, ele sunt un punct forte real, nu doar un accesoriu suplimentar într-un pachet scump.
Compatibilitatea jocurilor rămâne un pariu
Configurarea urmează pașii obișnuiți pentru o cască VR: instalarea actualizărilor și definirea unei zone sigure, ca să eviți lovirea mobilierului. Apoi, utilizatorul se conectează direct la contul Steam.
Steam Frame rulează SteamOS 3, același sistem folosit de Steam Deck și Steam Machine, iar interfața bibliotecii apare într-un spațiu virtual.
Jocurile pot fi instalate direct pe dispozitiv, însă filtrul pentru titlurile considerate compatibile nu explică limpede criteriile Valve și nici câte jocuri au fost testate. Dintre cele peste 1.300 de jocuri din biblioteca recenzentului, doar 18 erau marcate „Great on Frame”, un număr mic pentru o platformă care se bazează pe catalogul Steam.
Absența surprinzătoare din categoria respectivă este Half-Life: Alyx, deși jocul este inclus gratuit la cumpărarea fiecărui Steam Frame și a funcționat fără probleme în test. Alte titluri VR au avut rezultate amestecate: Obduction s-a deschis, apoi s-a închis repetat; Doctor Who: The Edge of Time a rulat cu sacadări, iar deplasarea era posibilă numai prin apăsarea joystick-urilor.
Dungeons of Eternity a fost jucabil, cu unele probleme de țintire și urmărire, în timp ce Surgeon Simulator VR a funcționat fără probleme. Diferențele dintre rezultate arată că simpla posibilitate de instalare nu garantează o experiență stabilă, iar eticheta de compatibilitate nu oferă încă o imagine completă asupra performanței fiecărui titlu.
Steam Frame poate reda și jocuri obișnuite, non-VR, pe un ecran virtual de mari dimensiuni. Jocurile AAA solicitante depășesc capacitățile hardware-ului, dar titlurile independente și cele de categorie AA pot arăta excelent.
Sursă foto: www.wired.com
Hades II, mărit la o scară comparată de recenzent cu cea a unui ecran IMAX, a fost o experiență deosebit de reușită.
Nici modul 2D nu este lipsit de probleme: jocurile par să pornească implicit la 720p, deși rezoluția poate fi schimbată cu riscul reducerii performanței. MIO: Memories in Orbit s-a lansat local, dar nu a încărcat resursele grafice; personajul rămânea pe platforme invizibile, fără posibilitatea de a naviga normal în lume.
Ratele de cadre au fluctuat în jocurile testate, situându-se cel mai adesea în jurul valorilor de 72 sau 90 fps. Imaginea de ansamblu este aceea a unei platforme care încă are nevoie de actualizări importante pentru ca jocurile VR și cele obișnuite să ruleze previzibil; pentru moment, instalarea unui titlu rămâne, în cuvintele recenziei, un pariu.
Streamingul, autonomia și nota de plată complică verdictul
Steam Frame nu este concepută doar pentru jocuri rulate local. Un PC desktop sau laptop ar trebui să preia procesarea, transmițând imaginea către cască printr-un adaptor wireless dedicat de 6 GHz, inclus în pachet.
Adaptorul se conectează la un port USB-A 3.0 al unui dispozitiv pe care rulează Steam.
Casca se conectează atât la adaptor, cât și la rețeaua de acasă, formând o configurație de tip mesh care ar trebui să reducă latența prin folosirea legăturii cu traficul de rețea mai redus. Pe hârtie, aceasta este o soluție flexibilă: Steam Frame poate apela la conexiunea directă sau la rețeaua locală, în funcție de condiții.
În testele cu un PC Windows 11, unul cu Windows 10 și o Steam Machine, casca s-a conectat la dispozitive prin rețeaua de acasă, dar adaptorul apărea conectat, fără să fie asociat. În rarele ocazii când conexiunea mesh a fost detectată și creată, streamingul a funcționat fără probleme; prin rețeaua obișnuită, întârzierile au devenit suficient de mari pentru a deranja.
Autonomia este limitată indiferent de modul de utilizare: aproximativ două ore, în cel mai bun caz, pentru jocurile rulate local și până la trei ore pentru streaming. Faptul că Steam Frame nu poate fi conectată fizic la PC pentru a ocoli problemele wireless face această limitare mai greu de acceptat.
Pentru cumpărătorii din România și din Uniunea Europeană, evaluarea trebuie să pornească de la prețul ridicat în dolari indicat de recenzie și de la costul real de achiziție pe piața locală, care nu este precizat în material. Înainte de comandă, este prudent să fie verificate prețul final, disponibilitatea, condițiile de retur și funcționarea jocurilor care contează pentru utilizator.
Organizațiile care cumpără căști pentru demonstrații, evenimente sau instruire ar trebui să testeze în avans rețeaua Wi-Fi, compatibilitatea cu stațiile PC și autonomia în scenariile reale de utilizare. Recenzia nu identifică o vulnerabilitate de securitate sau un incident informatic; problemele semnalate sunt de conectivitate și funcționare, iar analiza nu justifică atribuirea unui risc cibernetic specific dispozitivului.
La prețurile menționate, Steam Frame se confruntă cu comparația inevitabilă cu Quest 3, semnificativ mai ieftină și, potrivit recenziei, greu de depășit ca raport între preț și performanță. Lipsurile de RAM și stocare din industria electronică sunt invocate drept context pentru costurile produselor Valve, însă procesorul lansat cu trei ani înainte contribuie la impresia unui dispozitiv compromis.
Verdictul nu este lipsit de entuziasm: jocurile VR care funcționează bine sunt distractive, iar ecranul virtual pentru jocurile 2D este cea mai reușită implementare de acest tip întâlnită de recenzent. Streamingul are potențial dacă Valve rezolvă problemele de rețea, iar actualizările software ar putea extinde catalogul de titluri care rulează corect.
Steam Frame își asumă o identitate clară: este o platformă pentru jocuri, nu un dispozitiv prezentat ca instrument de productivitate sau pentru activități de birou. Recenzia respinge și retorica despre „metavers”, concentrându-se pe experiența de gaming.
Sursă foto: www.wired.com
Dacă Valve îmbunătățește stabilitatea software-ului și compatibilitatea, casca ar putea deveni o alternativă atractivă; în forma testată, promisiunea este mai convingătoare decât experiența constantă.
